A new hope

Soarele a apus demult, intunericul straluceste in camera luminoasa si speranta nu vrea sa moara (ori e nebuna ori asa este ea si nu am ce sa ii fac). Peste doua zile incepe sesiunea de toamna, in care toate sperantele de viitor stau. Sper sa reusesc, insa pentru a-mi schimba gandurile de dinainte de somn si din vise, inainte sa dorm ma gandesc la ce am invatat si acuma am cosmaruri ca pic examen dupa examen. Cred ca va fi bine si voi reusi, am nevoie insa si de sprijinul prietenilor, care ma urasc. Sunt o persoana rea, nu vreau sa fiu. Incerc sa las, insa uneori mai vreau si eu sa fac ce vreau si atunci pierd... E greu sa faci pe toti fericiti, dar e mai greu sa alegi decizia corecta pentru toti... Uneori ma gandesc ca Cel de Sus m-a avertizat si eu l-am ignorat. Acuma plang degeaba, dar si cred si lupt ...insa sper ca nu in zadar.
Fight is life and life is fight...