Zbucium

Intr-un veac in care linistea e un vis frumos, in care pacea si calmul sunt doar prevestiri ale furtuni. Noi cream zbuciumul, caci el nu existase inaintea dorintei noastre. Uneori ceea ce e suferinta, e ceea ce am creat noi si nu ar trebui sa ne plangem, ar trebui sa luptam pentru ca noi am creat si noi putem invinge.
Mi-am creat propriul zbucium si acuma nu stiu ce sa fac. Nu pot sa mai fac diferenta intre bine si rau. Mi e frica mai mult nu de decizie, ci de ceea ce as putea gresi. Deoarece pana acuma am gresit secunda cu secunda si asta e trist si dureros pentru mine, dar mai ales pentru ceilalti ...
Ce pot sa fac?
Unde sa ma duc?
Pe cine sa ascult?
Unde e speranta?
Concluzie: Vesnica intrebare caut un raspuns ...